Petru Ujeuca a păstrat nestinsă în inima sa dragostea înflăcărată pentru un adevărat Bugeac, în care elementul românesc să se simtă întru totul acasă. O dragoste fără margini ca stapa natală, luminată de licărul lacurilor şi al limanelor mării, călită de asprimea Crivăţului şi cea a verilor prea fierbinţi, a iernilor prea reci. La fel a fost şi viaţa domniei sale, începută într-un sat ale cărui rosturi a căutat să le priceapă de la cea mai fragedă vârstă, continuată în spaţiul de înaltă culturalitate şi tradiţie de apostolat al Şcolii Normale din Bârlad.
Dan Ravaru