Petru Ujeuca a păstrat nestinsă în inima sa dragostea înflăcărată pentru un adevărat Bugeac, în care elementul românesc să se simtă întru totul acasă. O dragoste fără margini ca stapa natală, luminată de licărul lacurilor şi al limanelor mării, călită de asprimea Crivăţului şi cea a verilor prea fierbinţi, a iernilor prea reci. La fel a fost şi viaţa domniei sale, începută într-un sat ale cărui rosturi a căutat să le priceapă de la cea mai fragedă vârstă, continuată în spaţiul de înaltă culturalitate şi tradiţie de apostolat al Şcolii Normale din Bârlad.
Dan Ravaru

Pin It on Pinterest